Pizzeriile, inclusiv cele cu livrare la domiciliu, sunt pe locul trei în topul preferinţelor şi au un public mai tânăr, pizza fiind consumată cu precădere de cei între 18 şi 24 de ani. Pizzeriile sunt şi opţiunea cea mai des întâlnită la persoanele cu venituri peste medie, în timp ce persoanele cu venituri foarte mici aleg patiseriile. Acestea din urmă sunt la fel de populare ca şi fast-food-urile în localităţile medii (între 50.000 şi 200.000 de locuitori), în vreme ce pizzeriile sunt preferate în oraşele mari, cu peste 200.000 de cetăţeni, exceptând Bucureștiul.

Considerată în prezent mai degrabă un tip de fast food din cauza popularizării ei în Statele Unite și asocierii ei cu o dietă mai puțin sănătoasă, pizza tradițională este, în Italia, o mâncare autentică. Italienii își iau pizza foarte în serios, au reguli stricte privind pregătirea ei și țin mult la istoria acestui preparat tentant.

Pizza așa cum o știm noi astăzi a apărut după secolul al XVI-lea, dar cuvântul în sine este mult mai vechi: el apare pentru prima dată într-un document în anul 997, apoi în alte documente medievale din Italia centrală și de sud. Precursorul pizzei a fost, probabil, focaccia, o altă specialitate italiană sub forma unei pâini turtite pe care romanii antici o numeau panis focacius. Această pâine era servită în mod tradițional cu diverse topping-uri, de regulă condimente și plante aromatice, pentru a-i îmbunătăți gustul. O pâine asemănătoare, denumită plakous, se servea și în Grecia antică, cu ierburi, ceapă sau usturoi, dar și în zone foarte îndepărtate precum India (paratha).

Focaccia s-a transformat în pizza în secolul al XVI-lea, după descoperirea Americii, când au fost aduse din Lumea Nouă roșiile. Inițial, adăugarea roșiilor pe blatul de pâine era o practică întâlnită mai degrabă în zonele sărace din sudul Italiei (mai precis la Napoli, locul de naștere al pizzei), motiv pentru care această mâncare și-a făcut cu greu loc în alimentația cotidiană a italienilor. Cu timpul însă, topping-urile s-au diversificat, iar pe la jumătatea secolului al XIX-lea, Alexandre Dumas, tatăl, călătorind în Italia, a scris despre marea diversitate a sortimentelor de pizza.

Cel mai cunoscut și apreciat tip de pizza din Italia este clasica Margherita. Cu privire la originea acestei pizze relativ simple circulă o poveste veche: ea ar fi fost creată în 1889 de către napoletanul Raffaele Esposito. Cu ocazia vizitei cuplului regal la Napoli, el ar fi creat o pizza inspirată de culorile steagului italian – roșu (roșii), alb (mozzarella) și verde (busuioc) – iar reginei Margherita i-ar fi plăcut atât de mult mâncarea încât pizza a primit numele ei.

Unii specialiști în domeniul pizzei (precum cei de la faimoasa pizzerie din Napoli „Da Michele” – una dintre cele mai vechi din oraș, fondată în 1870) consideră că există doar două tipuri de pizza autentice: Marinara și Margherita. Cea din urmă am văzut deja cum se prepară; Marinara – numită astfel pentru că era pregătită, în mod tradițional, de soțiile marinarilor atunci când aceștia se întorceau acasă – este și mai simplă, blatul fiind acoperit doar cu roșii, oregano, usturoi și ulei de măsline.

 

Daca in trecut procesul de preparare al pizzei era mai laborios, tehnologia moderna permite astazi restaurantelor si pizzeriilor sa prepare pizza intr-un mod mult mai usor si rapid. Aluatul se poate framanta mecanic intr-un malaxor de pizzerie intr-un timp scurt si cu efort minim din partea personalului. Apoi el poate fi portionat fie manual de catre pizzar sau ajutorul sau, fie automat folosind un formator de aluat pentru simplul fapt ca operatiunea e realizata in cateva secunde, iar rezultatul este ireprosabil, blatul de pizza avand mereu aceeasi dimensiune si grosime.

Pentru a usura fluxul de lucru majoritatea meselor de preparare pizza au blat din granit, inox sau polietilena si o vitrina de ingrediente deasupra. Acolo pizzarul isi aranjeaza toppingurile si are acces facil la ele , astfel incat procesul de praparare sa fie optimizat. In functie de numarul comenzilor de pizza onorate zilnic se poate alege o dimensiune de tejghea de preparare pizza corespunzatoare si se poate suplimenta cu o vitrina de ingrediente extra. In plus, la Topk Utilaje Alimentare tinem mereu pe stoc dimensiunile si modelele cele mai vandute pentru a ne putea servi clientii prompt.

Un alt aspect important de care trebuie sa tineti cont, deseori sarit din vedere, este achizitionarea unu aparat de feliat vegetale (pentru topping) si a unui feliator de mezeluri bun se va dovedi un ajutor nepretuit , avand in vedere ca romanii sunt carnivori, 80% din pizza comandata continand macar 1 tip de carne sau mezel.

Pentru partea de coacere pizza,  Topk Utilaje Alimentare va oferim o multitudine de optiuni: de la cuptorul electric sau pe gaz (cu samota) este o versiune ideala pentru spatiile mai restranse sau pizzeriile la inceput de drum.

 

Accesoriile de preparare pizza sunt iarasi un aspect important de luat in considerare pentru a avea rezultate perfecte. La Topk Utilaje Alimentare gasiti o varietate de palete, cutite, tavi, cutii pentru transport si genti termice din care sa alegeti. Pizza la felie, pizza la domiciliu, pizza pentru gurmanzi, pizza cu blat pufos sau din contra subtire si crocant – romanii iubesc pizza si asta se vede si din cifrele pizzarilor de renume care cresc de la an la an. Pizzeria este un business profitabil si este poate unul din cele mai usoare domenii de acces pentru incepatorii in domeniu- nu ai nevoie decat de o locatie buna, echipamente potrivite si ingrediente de calitate pentru a reusi.